Artefact rar de 4.000 de ani, menționat de 25 de ori în Biblie, descoperit în „Peștera Craniilor” din Israel

Recent, arheologii au descoperit un artefact rar care apare în Vechiul Testament al Bibliei. Acest artefact este un textil vechi de 3.800 de ani, colorat cu un pigment numit „vierme stacojiu”, un colorant menționat de 25 de ori în Scriptură. Descoperirea a avut loc într-o peșteră din Israel, cunoscută sub numele de „Peștera Craniilor” din deșertul Iudeei.

Descoperirea textilelor colorate cu „vierme stacojiu”

Textilul descoperit a fost creat folosind fire de lână vopsite în roșu, care au fost țesute prin fire de in necolorate pentru a forma un design asemănător cu un grilaj. Israel Antiquities Authority (IAA) a anunțat această descoperire remarcabilă, subliniind importanța istorică și simbolică a acestei culori.

Pigmentul roșu era produs din carcasele și ouăle unei insecte, care erau măcinate într-o pulbere pentru a colora țesăturile. Insecta menționată în Biblie, denumită „vierme stacojiu” sau „tola’at shani” în ebraică, este de fapt o insectă de scară care trăiește în stejar, specia principală fiind Kermes. Femelele și ouăle acestora produc acid carminic, care conferă pigmentului culoarea sa distinctă roșie.

Procesul de producere a pigmentului implica colectarea insectelor, presărarea acestora cu oțet, uscarea carcaselor și măcinarea rămășițelor într-o pulbere utilizată pentru a colora țesăturile. Pigmentul obținut varia de la portocaliu la roz și stacojiu, fiind extrem de apreciat pentru stabilitatea și frumusețea sa.

Importanța istorică și biblică a „viermelui stacojiu”

Culoarea roșie obținută din insectele de scară era mult mai prestigioasă decât sursele vegetale de colorant, datorită stabilității și frumuseții sale. În Vechiul Testament, pigmentul este menționat în diverse contexte. De exemplu, în Leviticul 14:16 se spune: „Cât despre pasărea vie, să o ia, și lemnul de cedru, și stacojiul, și isopul, și să le cufunde pe ele și pe pasărea vie în sângele păsării ucise deasupra apei curgătoare.”

În cartea Exodului, culoarea stacojie este menționată de mai multe ori, în special în capitolul 26, versetul 1: „Să faci cortul cu zece covoare de in fin, răsucit, și fir albastru, purpuriu și stacojiu, cu heruvimi țesuți cu măiestrie în ele.”

Pigmentul roșu din Kermes este menționat și în papirusul de la Stockholm, care conține 154 de rețete pentru vopsirea, colorarea pietrelor prețioase, curățarea perlelor și imitarea aurului și argintului. Manuscrisul datează din perioada cuprinsă între 200 și 100 î.Hr. De asemenea, colorantul roșu din Kermes este menționat în documente comerciale antice, precum tăblițele cuneiforme din Mesopotamia, datând din 1425 î.Hr.

Analiza și datările textilelor

Echipa de cercetători a utilizat analiza cromatografică de înaltă performanță (HPLC) pentru a determina compoziția chimică a pigmentului, identificând acidul kermesic secretat de insecte. Textilul a fost datat în Epoca Bronzului Mijlociu (1767-1954 î.Hr.) folosind analiza cu carbon-14.

Dr. Naama Sukenik de la IAA a declarat: „Această metodă analitică avansată ne-a permis să identificăm originea pigmentului până la specia exactă de insectă de scară. Astfel, putem determina cu o probabilitate ridicată că în vremurile antice, textilul a fost vopsit folosind specia Kermes vermilio, care produce acid kermesic, conferind nuanța distinctă de roșu.”

Profesorul Zohar Amar de la Universitatea Bar-Ilan a subliniat că termenul „vierme” în vremurile antice era un termen general pentru diverse insecte și stadiile lor de dezvoltare. Asociația biblică a acestei culori cu o creatură vie demonstrează o cunoaștere zoologică impresionantă, având în vedere că insectele de scară femele nu au picioare și aripi, fiind confundate de unii naturaliști greci și romani cu granule vegetale.

Această descoperire importantă umple golul dintre sursele scrise și descoperirile arheologice, oferind dovezi că industria vopsirii textilelor în vremurile antice era deja suficient de dezvoltată pentru a utiliza coloranți din insecte. Textilele rare descoperite sunt o mărturie a rețelelor comerciale internaționale largi și indică prezența unei societăți de elită.